Retro Știința cu Florin Jianu - Episodul 9

A sosit ziua retro și v-am pregătit cel de-al 9-lea episod din rubrica „Retro Știința cu Florin Jianu”. Vă redăm textul integral mai jos.

Vara anului 1980 aducea la Craiova al doilea titlu de campioană şi mulţi fiori la Bucureşti: pentru prima dată după mulţi ani provincia, prin FC Argeş în 1979 şi Universitatea Craiova în anul amintit lega două campionate.

În Bănie finalul sezonului adusese în afara bucuriei triumfului şi plecarea antrenorului Valentin Stănescu la rivala Dinamo Bucureşti. Va fi urmat curând de Adrian Bumbescu, un oltean ce va face istorie peste 6 ani la Steaua.

Prima soluţie a fost Viorel Mateianu, un antrenor ce părea să revoluţioneze fotbalul prin metode inedite de pregătire la Baia Mare. Refuzaţi, conducătorii Ştiinţei fac o mişcare ce se va dovedi extraordinară: Ion Oblemenco (35 de ani), idolul Olteniei, este numit antrenor principal, secondat de Constantin Oţet (38 de ani).

Echipa noastră începea cel mai greu sezon din întreaga ei istorie: campioană en-titre, dar supusă la presiuni incredibile, efectiv nemaiputând transfera aproape deloc, Ştiinţa îşi propunea să certifice perioada extraordinară prin câştigarea unui nou campionat şi printr-o campanie europeană cât mai lungă.

Tragerea la sorţi pentru Cupa Campionilor Europeni aduce o grimasă pe obrazul Olteniei: Inter Milano!

2 august 1980. Craiova începe sezonul în Bănie, în compania lui FC Argeş.

Patruzeci de mii de olteni din tribune îi poartă pe Ilie Balaci şi ceilalţi zece fotbaliști olteni spre o victorie superbă.

Etapa următoare Cămătaru, din pasa senzaţională a lui Crişan, dă golul victoriei în Ghencea. La Bucureşti se adună nori negri.

Universitatea Craiova părea favorita certă la câştigarea campionatului, copiii României începeau să ştie echipa noastră mai bine decât poeziile de preamărire a partidului.

Luna septembrie a adus meciul de la Milano. În faţa a 85 de mii de tifosi echipa noastră pierde cu 2-0, dar practică un joc entuziasmant, italienii jucând pe contraatac. Caseta meciului a înregistrat o statistică de necrezut în condiţiile în care s-a jucat meciul: Craiova avea mai multe şuturi la poartă, era egală Interului la şuturi pe poartă şi mulţi ziarişti consemnau că jocul deschis practicat pe „Giuseppe Meazza” ar putea să o coste calificarea.

Pe 24 septembrie 1980, la Oslo, în naţionala României joacă nu mai puţin de 7 olteni: Negrilă, Ştefănescu, Ţicleanu, Balaci, Beldeanu, Crişan şi Cămătaru, urmăriţi de pe banca de rezerve şi de alţi coechipieri de la Craiova.

Reveniţi în ţară după deplasări grele la Milano şi în Norvegia, băieţii noştri sunt învinşi la Timişoara.

Returul cu Inter se joacă pe 1 octombrie, pe un deja obişnuit Central plin. Craiova predă o lecţie de fotbal, rezultatul final este însă 1-1 şi este eliminată. Pentru susţinerea ideii de „lecţie de fotbal” consemnată mai sus , reproducem cifre din statistica acelui meci: Ştiinţa a şutat de 17 ori la poarta italienilor, de 8 ori pe poartă, Inter a avut 8 şuturi la poartă, doar 2 pe spaţiul acesteia.

Universitatea Craiova părăseşte nemeritat Cupa Campionilor Europeni. Cu siguranţă se putea mai mult, însă peste un an echipa, practicând acelaşi joc ofensiv, va uimi întreaga Europă.

“Naţionala olteană” loveşte din nou în preliminariile Campionatului Mondial din Spania: șase olteni fac parte din echipa ce învinge Anglia pe “23 August”.

Trebuie amintit aici un fapt ce ţine de memoria fotbalului din comunism: unul dintre golurile acestei victorii a fost înscris de Marcel Răducanu, dar, după fuga acestuia în Germania, în toate statisticile a fost atribuit lui Aurică Beldeanu.

Ultimul meci al turului o aduce pe Dinamo la Craiova, victorie facilă pentru o echipă ce juca cu o lejeritate impresionantă meciurile importante. Golurile lui Geolgău şi Crişan trag linie în clasamentul turului şi nimeni nu este deasupra Ştiinţei.

Pauza de iarnă aduce deja tradiţionalul cantonament la Breaza, fiorii reci ai zvonului negocierii unui transfer al lui Ilie Balaci la Poli Timişoara şi o serie de meciuri de pregătire susţinute în Liban.

Oltenia începe anul 1981 cu Universitatea pe primul loc şi calificată în sferturile de finală ale Cupei României.

Ştiinţa este hărţuită de arbitraje sinistre, reuşeşte însă meciuri foarte bune, învinge FC Argeş în deplasare, peste o săptămână o scoate din Cupă la Piteşti, nu este învinsă nici în retur de echipa Armatei, pierde la Jiul cu un arbitraj odios, urmează apoi meciul de la FC Olt şi golul incredibil al lui Ştefănescu care merge cu mingea la picior din careul nostru de 16 metri , driblează tot şi înscrie senzaţional de la 14 metri, îşi ia revanşa în faţa lui U Cluj zdrobind-o la Craiova cu 7-0.

Pe 4 aprilie 1981, într-un meci jucat în Bucureştiul disperat de apropierea celei de-a treia veri fără titlu, Sportul Studenţesc învinge Craiova, dar ceea ce râmâne memorabil de la acest meci este prestaţia arbitrului care dă doar galben unui student bucureştean pentru o lovitură cu pumnul chiar sub privirile lui.

Următorul meci Ştiinţa pierde la Iaşi şi era pentru prima dată în acel sezon când lega 2 înfrângeri. Părea că presiunile venite dinspre capitală, arbitrajele ostile şi suprasolicitarea (naţionala nu a jucat vreun meci în acel an fără cel puţin 6 titulari de la Craiova) îşi făceau efectul.

Era însă numai o iluzie. Echipa ce va fi numită peste un an “Craiova Maxima” de către Ioan Chirilă face un meci de senzaţie la Timişoara, unde învinge cu 4-1.

Peste numai câteva zile cei șase nelipsiţi titulari luptă pentru naţionala noastră pe Wembley, sub privirile a o sută de mii de englezi. Ilie Balaci impresionează întreaga Europă, a doua zi după meci ziarele de specialitate elogiindu-l fără excepţie.

În semifinala Cupei României, eliminăm Galaţiul cu patru goluri presărate din 15 în 15 minute de Ţicleanu, Balaci, Cămătaru şi Crişan.

Cu șapte etape înainte de finalul sezonului, Universitatea Craiova se afla pe primul loc în campionat şi era calificată în finala Cupei României.

Craiova fierbea. Oraşul ce sărbătorise de două ori câştigarea titlului şi de două ori se bucurase pentru Cupa României începea să viseze la dubla ce nu o mai câştigase nicio echipă din provincie de 33 de ani. UTA reușea eventul în 1948, în anul în care echipa noastră lua naștere.

Dar se mai fac paşi greşiţi, cum este şi înfrângerea spectaculoasă de la Hunedoara, în faţa minunatei echipe a Corvinului (3-4).

Universitatea Craiova joacă cu Progresul şi o învinge doar cu 1-0, într-un meci în care echipa a expediat 36 de şuturi dintre care 16 au prins spaţiul porţii.

Pe 3 iunie 1981 România, cu șapte craioveni titulari, învinge Norvegia pe ,,23 August" în faţa a 50 de mii de oameni. Aurică Ţicleanu marca golul victoriei.

Este momentul în care echipa noastră se descătuşează pur şi simplu, iar meciurile rămase până la final sunt câştigate uşor.

La fel ca în sezonul trecut, Ştiinţa prezintă trofeul pe stadionul Central în ultimul meci al campionatului, disputat cu o echipă bucureşteană suferindă.

În 1981, în ultima etapă am jucat cu Dinamo şi, deşi unii titulari au fost menajaţi pentru finala Cupei, dinamoviştii nu au putut pleca cu mai mult de un punct din Bănie.

24 iunie 1981, stadionul Republicii.

Campioana României transformă actul final al Cupei într-un antrenament cu olteni fericiţi în teren şi în tribune. Balaci de două ori, Donose, Crişan, Cârţu şi Negrilă semnează o nouă filă de istorie.

Ziarul Sportul, singurul ziar de specialitate, titrează: “Universitatea Craiova, campioana ultimilor 10 ani!” şi clasifică echipa noastră drept cea mai bună echipă din ultimii 25 de ani.

Începea era unei echipe fabuloase, cea mai îndrăgită şi apreciată din România acelor ani, o echipă de idoli antrenaţi de cel mai mare dintre idoli, Ion Oblemenco.

Pentru eventul din 1981 au luptat portarii Silviu Lung (20 de meciuri), Gabriel Boldici (18 meciuri), fundaşii Nicolae Negrilă (23 demeciuri/1gol), Nicolae Tilihoi (27 de meciuri), Costică Ştefănescu - căpitanul echipei (31 de meciuri/2 goluri), Nicolae Ungureanu (34 de meciuri/1 gol), Petre Purima (15 meciuri), Grigore Ciupitu (20 de meciuri), Liviu Firănescu (1 meci), mijlocașii Aurel Ţicleanu (29 de meciuri/2 goluri), Mircea Irimescu (21 de meciuri/4 goluri), Costică Donose (32 de meciuri/6 goluri), Ilie Balaci (29 de meciuri/12 goluri), Aurel Beldeanu (17 meciuri/1 gol), Adrian Popescu (1 meci), Florin Cioroianu (1 meci), atacanţii Zoltan Crişan (29 de meciuri/10 goluri), Sorin Cârţu (25 de meciuri/7 goluri), Doru Păuna (2 meciuri), Ion Geolgău (29 de meciuri/3 goluri), Rodion Cămătaru - golgheterul echipei (34 de meciuri/23 de goluri).

#RetroStiinta