Retro Știința cu Florin Jianu - Episodul 1

Așa cum v-am promis, în fiecare sâmbătă vom avea parte de câte un episod special din rubrica „Retro Știința cu Florin Jianu”. 

„În 1958, pe când barele porților de fotbal erau încă pătrate iar portarii puteau opta dacă purtau sau nu mănuși, Știința Craiova reușea pentru a doua oară să promoveze în eșalonul secund sub comanda lui Ionescu Crum Bondoc, fost luptător rănit și decorat în cel de-al doilea război mondial, dublu campion național cu Venus București, venit la echipă în 1956 în locul lui Nicolae Oțeleanu, antrenorul care peste ani se va întoarce și va reuși să promoveze echipa în Divizia A.

Ionescu Crum a terminat primul sezon pe locul 3, în1957 a câștigat Campionatul Universitar (primul trofeu al Științei) și a condus echipa pe 27 octombrie în primul meci internațional din istoria ei, o victorie (4-1) cu vecinii bulgari de la Botev Vrața.

În vara anului 1958, în ultima etapă, după un meci infernal cu Unirea Rm. Vâlcea, sărbătorea cu echipa lui studențească promovarea în Divizia B.

Prima poveste a acelui meci a fost scrisă de cronicarii ,,Sportului Popular" în ziarul din 7 iulie 1958. Echipa Științei pentru meciul de pe stadionul ,,1 Mai": Stoica, Căpitanu, Iliescu, Dumitrescu, Anghel, Lambru, Buldur, Coicea, Scorțan, Dilă, Pantelimon. Meciul, așa cum s-a consemnat în cronică, a avut o desfășurare dramatică: echipa vâlceană, care domina categoric, a rămas în 10 oameni după accidentarea experimentatului Baboie (în 1958 încă nu apăruseră schimbările în regulament). Repriza a doua a adus și deschiderea scorului, în minutul 75 Titi Popescu (un fotbalist ce trecuse și pe la Steaua) înscriind pentru Unirea.

Meciul a fost extrem de dur, la un moment dat, pierzându-și cumpătul, chiar antrenorul Ionescu Crum având o altercație cu forțele de ordine. Este momentul în care un fotbalist al echipei vâlcene lovește un craiovean chiar în fața arbitrului, este eliminat și imediat Pantelimon înscrie, în minutul 79, pentru un egal ce aducea promovarea.

Este însă și o poveste mai frumoasă a acelei zile, o poveste scrisă din amintirile unui fotbalist, Nicolae Lambru și ale unui suporter plecat din Craiova cu un tren matinal în dimineața acelei zile de iulie 1958.

Nicolae Lambru povestea unor suporteri în 2005, chiar la Vâlcea, că lotul era format doar din studenți și făceau două sau trei antrenamente săptămânal. În perioada practicii antrenamentele se făceau cu cei care rămâneau prin împrejurimi, restul fiind plecați la practică unde îi trimisese instituția. Pentru acea deplasare, echipa ar fi trebuit să fie cazată la Hotelul Central din Vâlcea dar, bănuind că nu ar fi fost lăsați să se odihnească, au trimis cu autocarul 16 studenți echipați în treningul Științei, iar fotbaliștii au dormit la Drăgășani, mergând în ziua meciului la hotel. Abia atunci vâlcenii au realizat că au deranjat somnul unor studenți, care au povestit apoi echipei cum toată noaptea s-au tăiat lemne în fața hotelului.

Lambru și coechipierii nu au avut curaj să mănânce mâncarea oferită de angajații hotelului, preferând siguranța pachetelor de la Craiova. După fluierul final, craiovenii au stat 2 ore la vestiare, sub tirul pietrelor aruncate de suporterii Unirii, reușind cu greu să plece într-un camion la gară, unde trenul special își întârziase plecarea. Fotbaliștii au plecat spre Craiova alături de cei 5000 de olteni ce însoțiseră echipa pentru acel meci. Au ajuns în gară aproape de miezul nopții și au sărbătorit cu o mare de oameni promovarea în Divizia B.

În acel tren a fost și un copil, azi un bătrân de 75 de ani care își amintește cu bucurie ziua în care Știința a început să-și scrie frumoasa poveste. Bătrânul povestește că în gara Vâlcea suporterii olteni au fost așteptați de un alai de vâlceni veniți cu fanfară și un măgar acoperit cu un giulgiu. Fanfara intona marșuri funebre, mesajul Vâlcii pentru craioveni fiind foarte clar: ziua va fi una cernită, în B va intra echipa orașului lor. Oltenii noștri, dintotdeauna cu un simț ascuțit al umorului, au prins un câine pe care l-au luat pe stadion, o glumă a acelor vremuri, amintind vâlcenilor că sunt dintr-o zonă în care deplasările se făceau cu căruțe urmate mereu de un câine protector. Fanfara a fost și în tribune iar în anumite momente interpreta aceleași marșuri funebre. Ca un răspuns, craiovenii au dat drumul pe teren câinelui, de a cărui coadă legaseră o bucată de pânză căreia îi dăduseră foc. După golul lui Pantelimon, din sectorul craiovenilor a bubuit o scandare ca un tunet pe stadionul unde fanfara cu cântece de înmormântare tăcuse: ,,Știința-n B, cățeaua-n C!"

Nicolae Lambru a decedat în 2007, la doi ani după ce rememora ziua de 6 iulie 1958 cu câțiva suporteri craioveni. Copilul care a coborât în gara Vâlcea în fața unei fanfare și a unui măgar acoperit cu un giulgiu are 75 de ani, sute de meciuri alături de Știința și poate fi văzut în jurul stadionului chiar și în zilele în care pandemia ne ține departe de echipă.

Craiova și Vâlcea au trăit apoi împreună bucuria fantastică a anilor 1973 și 1974, când Știința câștiga primul titlu de campioană la un an după ce Costică Donose plecase să facă armata la Vâlcea, pentru a se întoarce în Bănie cu un livret militar și cu o Cupă a României câștigată cu Chimia.”

#RetroStiinta